"Lupta împotriva patimilor este o mucenicie continuă, dar dulce, pentru păzirea poruncilor, pentru dragostea lui Hristos"
- Gheronda, ce anume cerea Proorocul David atunci când spunea:"cu duh stăpânitor mă întăreşte"
- David cerea de la Dumnezeu să-i dea harisma de a-i conduce pe oameni. Dar şi fiecare om are nevoie de "duh stăpânitor", pentru că trebuie să se conducă pe sine însuşi, ca să nu-l conducă pe el patimile sale.
- Ce sunt patimile?
- Eu văd patimile ca pe nişte puteri ale sufletului. Dumnezeu nu dă slăbiciuni, ci puteri. Însă atunci când nu valorificăm aceste puteri pentru săvârşirea binelui, vine aghiuţă, le exploatează şi ele devin patimi, iar apoi cârtim şi ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Pe când, dacă le-am valorifica întorcându-le împotriva răului, ne-ar ajuta în nevoinţa duhovnicească. Acela care nu este mânios şi nu are bărbăţie, nu poate cu uşurinţă să se pună pe sine la punct. Omul mânios, dacă-şi va folosi în viaţa duhovnicescă puterea pe care o are, este ca o maşină care-o ia pe drumul drept şi n-o mai poate ajunge nimeni. Dacă însă n-o valorifică şi nu se supraveghează pe sine, seamană cu o maină care merge cu viteză exagerată deraind la tot pasul.
omul trebuie sa cunoască puterile pe care le are şi să le întoarcă spre bine. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge într-o stare duhovnicească bună. Egoismul, de pildă, să-l întoarcă împotriva diavolului şi să nu se dea bătut atunci când acesta vine şi-l ispiteşte. Înclinţia spre vorbărie să o sfinţească cultivând Rugăciunea lui Iisus. Nu este mai bine sa vorbească cu Hristos şi să se sfinţească, decât să flecărească şi să păcătuiască? Adică, omul poate deveni bun sau rău în funcţie de felul în care îşi va folosi puterile sufletului.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti- vol. V- Patimi şi virtuţi, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp 17-18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu