Powered By Blogger

miercuri, 28 aprilie 2010


M-am saturat sa ma spal la lighean!


Stau in inima Bucurestiului si nu am apa calda la dus! Asta este viata pe care o duc oamenii din capitala? Ieri, spre exemplu, am deschis robinetul...asteptandu-ma sa curga apa calda si...in sfarsit a curs putin...atat incat sa imi ude mana pentru ca la doua secunde s-a oprit. M-am gandit la o chestie destul de interesanta. Ma voi spala in seara asta doar pe o mana, sau mai bine zis voi inmuia jegul si-l voi freca bine cu un prosop si apoi, maine seara, daca va fi apa, ma voi uda si pe a doua mana. Poate asa imi va mai tine si de cald, mai ales ca este uneori in camera un ger de ne crapa neuronul din cap...oricum ar crapa si ar muri de singuratate daca nu ar crapa de ger. E patetic sa stai cu pijamale de plus pe tine si cu halat plusat... Si cand te gandesti ca nici nu sunt o persoana friguroasa. Pe langa efortul de a sta sa incalzesc apa in fiecare seara si dimieata, pe aragaz...a trebuit sa mai fac unul...pe care nu vroiam sa-l fac prea curand...acela de a schimba butelia. Mi s-a terminat gazul! Pana si asta! Dar nu-i nimic, sunt consolat de mic...vorba cantecului. Si colac peste pupaza, ieri la facultate un tip mirosea a transpiratie de iti venea sa vomiti. Eram la sala de lectura. Sunt anul 3 dar nu am intalnit nici un om care sa miroasa a transpiratie pana acum in aceasta facultate. M-am uitat la el si imi venea sa il iau la palme. Il intreb: "scuza-ma unde stai?"...mi-am permis asta pentru ca se uita incontinuu ca un libidinos de parca nu mai vazuse vreo fata pana in momentul respectiv. Plin de entuziasm imi spune ca in caminul facultatii si ca din pacate nu il pot vizita decat ziua. WOW...mi se face greata si il intreb in continuare..." cum iti petreci tu o zi obisnuita din viata...in cursul saptamanii...nu in week-end cand poate mergi acasa sau la biserica?" Raspunsul lui: " pai...luni vine de acasa fresh si cu bani, merg cu prietenii la bere apoi pe la facultate daca avem chef, marti mai am bani merg din nou sa ma distrez dupa amiaza pentru ca pana la pranz dorm si nu ma trezesc pana nu se serveste masa la noi la cantina, apoi ma plimb cu baietii, miercuri mananc in oras pentru ca nu-mi place mancarea de post si seara mergem la orange film cu gagicutzele, joi avem seminarii si trebuie sa venim la facultate si vineri...ar cam fi sfarsit de saptamana, zi scurta, apoi plecam acasa...vrei sa imi mai inveselesti viata, sa mi-o faci mai palpitanta si sa faci parte din ea?" Nu imi vine sa cred ce aud urechile mele, il privesc indelund si ii raspund..si de spalat cand te mai speli daca esti atat de ocupat toata saptamana?

Sunt scorpie pentru ca am intrebat asta?

marți, 27 aprilie 2010

bnvxuyfglwjekdcn...adica nimic


Simt cum turnul meu de control incepe sa se topeasca...simt cum o data cu venirea caldurii ma topesc si urasc asta. Nu imi place sa stie toata lumea prin ce trec, ce stari am...poate as fi de acord sa ma cunoasca atat de bine o singura persoana, de la care sa primesc acel mesaj de "buna dimineata!" si atat.
Ma lichefiez, ma preling, ma scurg, ma vars, ma duc, ma evapor...devin invizibila...inexistenta...

luni, 26 aprilie 2010

Start pentru o zi perfecta!


Asa ar fi trebuit sa arate o zi perfecta: somn de voie pana la ora 10, micul dejun la pat, afara cald si frumos, peretii roz, cu fluturasi, o plimbare, muzica, dans, jogging, pranz in oras, putina plimbare din nou si...intorsul acasa....biroul ma asteapta incarcat...si...ii zambesc, apoi ca un vultur care isi vede prada ma napustesc asupra lui, termin de citit cursurile la misiologie, incep Gaudeamus de Eliade, intre timp verific e-mail-urile si raspund, beau o cafea, mananc un biscuite, mai citesc cateva capitole din Biblie, ma intorc la Gaudeamus, mai scriu cateva impresii, din nou mai citesc cateva pagini si...s-a facut seara. O baie fierbinte, spuma multa si o noua pereche pijamale din satin roz ma asteapta...ce frumos...linistitor...si somn usor!
Suna cam gretos, asta este adevarul.
Pai, intr-adevar trezirea a fost pe la ora 10 si nu pentru ca vroiam sa imi fac eu somnul de frumusete ci pentru ca sambata seara, a trebuit culmea...sa invat pentru examenul la Istoria Religiilor...dar cartea s-a mai lasat asteptata si nu pentru ca nu aveam chef sa invat ci pentru ca...am mers in camin si reintalnirea cu fetele trebuia sarbatorita intr-un fel, asa ca am facut cu Motanica si cu Turcoaica o pizza de zile mari (de fapt ele au facut pizza si eu le-am povestit ce am mai facut in ultima vreme ;)) si cum aluat mai ramasese destul, am facut gogosi...de fapt tot ele, pentru ca eu eram musafir). Am terminat cu bucatareala pe la miezul noptii, cand m-am intors in camera si am inceput a doua runda de povestit cu Pictoreasa, o alta buna prietena de-a mea, cu care duminica, adica ieri,am mers la nunta Anei Lugojana. Daca povesteam trebuia sa imbinam cu ceva asa ca pana la ora 4 de dimineata ne-am intins cu manichiura si cu povestile si pe la ora 10, cand ne-am trezit a inceput minunata zi despre care am pomenit mai sus.
Dar...aceasta nu a inceput nici intr-o camera cu peretii roz sau cu fluturi, nici in pijamale de satin ci in caminul studentesc Stoian Militaru in apartamentul 59, eu imbracata cu o pereche de pijamale imprumutate de la Luminita, care este aproape de doua ori mai inalta decat mine...de unde si concluzia ca eu puteam fi infasata in pijamelele ei. Dupa un ceai baut pe fuga si o felie de paine cu gem mancata pe fuga cu Pictoreasa, am inceput sa ne aranjam parul pentru a pleca la nunta. Bigudiuri, uscatoare, placa, diferite ustensile pentru uscator si pentru placa au inceput sa se imprastie prin camera, cat despre clame...nu mai incape vorba. Turcoaica si-a pus din nou talentul la incercare in ceea ce priveste aranjatul parului si ciufulindu-o pe Picoreasa a inceput a ma bombani pe mine ca nu stiu sa pun cateva bigudiuri ;)). Eu...taceam, inghiteam si...in sfarsit citeam la Istorie...Budismul- religie si filozofie. Cand am terminat eu de citit, au terminat fetele si am intrat eu pe mainile Turcai, apoi la 15:30 ne-am imbarcat intr-o masina cu aripi de fulger si cu numar de Bz si am zburat ca vantul si ca gandul pana la Ploiesti, uimitor, fara a primi nici o amenda...si fara a intalni nici un radar...dar nu-i vremea pierduta asa ca, speram sa nu primim nici o amenda acasa :)). Cununia religioasa a inceput cu fast, parintele profesor de Liturgica a fost cel insarcinat pentru a le pune cununiile pe cap mirilor...doi oameni rupti din basmele lui Ispirescu. Tot timpul zambitori, frumosi, zglobii...si lista ar mai continua dar iq-ul meu scazut si ora tarzie a noptii nu ma ajuta deloc sa gasesc sinonime. Ceea ce pentru mine este important de amintit peste ani si ani este ca partea a doua din Istoria Religiilor, adica Islamul, l-am citit in drum catre nunta. Azi la examen am scris despre Mohamed tot ce am citit pe drum, in masina, printre glumele celorlati si printre melodiile ascultate de la radioul dat la maxim. Adica...m-am descurcat si ii multumesc si domnului care mi-a lasat comentariul in care imi ura bafta la examen.
De la Biserica Sfantul Antonie am plecat catre restaurantul President 2 unde am petrecut o seara minunata, splendida, perfecta...plina de dans pe toate ritmurile posibile, fiind la inaltime alaturi de prietene si colege de la facultate si...unde am ramas cu buza umflata pentru ca aveam chef de cate o shaorma si nu stiam de unde sa mergem sa cumparam, dar ne-am pus in gand sa furam mireasa si sa cerem ca pret, cate o shaorma pentru fiecare de la masa noastra, cate o eugenie si cate o punga de pufuleti :))...doar ca au fost altii mai harnici si au furat-o inainte.
Dupa o noapte plina de destrabal ;)), a trebuit sa ne luam din nou zborul catre Bucuresti si iata-ne ajunsi la ora 7 in capitala, iar eu la 8 aveam examen. Neavand timp sa merg acasa, colegele mele m-au last direct la facultate unde am aflat ca avem examenul la ora 10, pentru ca parintele profesor schimbase de curand ora. Mi-am asezat capul pe o banca si am adprmit pana ce primii colegi au inceput sa ajunga si au inceput sa povesteasca ceea ce au invatat ei. Mi-am ciulit urechile si am incercat sa retin ceea ce ei povesteau...dar auzeam cu pauze :)).
Adevarul este ca parintele m-a privit putin ciudat cand a venit la examen si m-a vazut asa...dar tinand cont de faptul ca nu am dat singuri examenul ci ca am fost si cu cei de la master din anul 2, eram prea multi sa ies eu in evidenta...si totusi, la sfarsitul examenului cand am mers cu cartea scrisa de dumnealui pentru a-mi scrie pe ea o urare de bine, adica pentru a-mi da un autograf, m-a intrebat daca am dormit vreo ora :)). Oare aratam atat de praf? Nu cred...sau cel putin asta era parerea mea pentru ca fusesem la baie mai inainte si chiar ma aranjasem putin :)).
Fara a da prea multe detalii despre nunta, totul a fost minunat...Ana si Mihai, va doresc sa aveti o casa trainica de piatra, sa fiti fericiti si sa imbatraniti impreuna iar copiii sa va manance urechile :)), chiar a fost totul perfect, chiar daca am mers neinsotita...parca am chef de a mai merge la o nunta acum, de a mai tzopai putin. Dar nu e mult pana pe 25 iulie la nunta Mariei.
M-ati pupat!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

toamna vietii...


Norii de dimineata par a nu ma asculta deloc si ma determina sa rad de ei pentru ca nu stiu ce vor...acum vin, acum pleaca. Aseara imi doream sa fie o zi frumoasa si eu sa nu ies din casa ci sa stau si sa invat pentru luni la examen dar...sa fim seriosi, nici nu am pus mana pe cartea parintelui Nicolae Achimescu-"India", nu pentru ca nu as fi vrut dar...parca as fi in romanul adolescentului miop...asa cum el nu avea stare pana nu era totul aranjat, am facut si eu. Daca Emi a plecat de dimineata, am ramas sa fac putina curatenie fiind sambata si...am facut, pana cand, Mariana, cumnata mea s-a gandit sa imi propuna sa merg pana la Floreasca, pentru ca un vecin de-al ei s-a operat de urgenta si are nevoie de fructe si de ceai. Zis si facut...m-am uitat cu jind la cartea care in continuare ma asteapta si am plecat pana la Unirii mai mult pe jos pentru ca ma coceam de caldura in autobuz si pentru ca era o inghesuiala teribila si de acolo am luat metroul. Este prima data cand am ajuns pana la Stefan cel Mare...adica...la statia de metrou Stefan cel Mare. Acolo, bineinteles ca mai intai m-am ratacit si apoi am gasit spitalul. Era ceva in neregula cu mine daca nu ma rataceam mai intai. GROAZNIC SPITAL!!! O atmosfera de moarte care se plimba pe holuri, numai fetze posomarate, planse si plangacioase. Am urcat pana la etajul 5 pe scari si acolo...alta dilema. Nu am gasit de nici o culoare chirurgia plastica. Dupa mai multe intrebari adresate asistenteleor care se asteptau sa primeasca ceva si pentru un simplu raspuns, am gasit salonul in care era internat si nenea Ion. Acum...alta dilema. Odata intrata in salon, erau 12 barbati unii mai batrani, altii mai tineri...care dintre ei este nenea Ion? Mariana mi-a zis ca sta langa geam...dar langa geam erau 3 barbati. Dupa ce am nimerit la un alt nene, numai la nenea Ion nu, l-am gasit si pe el. Atat de mult s-a bucurat cand a vazut ca a mers cineva si la el si ca ii duce ceva de baut...nu se astepta.Desi Mariana ii zisese ca ma voi duce eu, nu i-a venit sa creada. In ochii batranelului l-am vazut pe bunicul meu. Atat de mult imi lipseste afectiunea unui bunic..abia acum imi dau seama.
Abia astept sa incepem proiectul la ASTO cu batraneii de la azilul de langa facultate. Abia astept sa stau si eu de vorba cu ei, sa le dau o cana cu apa, sa ii privesc in ochi si sa ii ascult, sa jucam o carte sau un sah, o tabla...
Uneori stau si ma gandesc...oare de ce a trebuit sa astept atat de mult pentru a ma implica in asociatie?(Asoociatia Studentilor Teologi Ortodocsi)
Continuand ideea cu nenea Ion, ei bine, nu am putut sta decat pana la ora 15:00 cu dumnealui pentru ca eram cu gandul la budismul despre care va trebui sa scriu luni in foaia de examen. M-au podidit lacrimile in momentul in care acest batranel a scos o bancnota de 50 de lei pe care mi i-a intins si m-a rugat sa ii iau pentru ca eu nu mai lucrez si pentru ca el are pensie. Nu imi venea sa cred ca cineva imi oferea mie bani si nici macar rude nu suntem. Am vrut sa fac un gest nobil, nu sa fiu platita dar dumnealui mi-a spus cu lacrimi in ochi ca si-ar fi dorit sa aiba nepoti ca mine. Daca ar fi stiut ca si eu mi-as fi dorit sa mai am macar un bunicut in viata... Mi-as fi dorit sa il pot strange in brate in acea clipa dar mi-a fost rusine sa fac asta si acum nu inteleg de ce. Cand am plecat l-am sarutat pe frunte si avea lacrimi in ochi.
http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck&feature=related
Am ajuns acasa si ma tot gandesc la imaginea pe care am lasat-o in urma, la acel spital, la acel batranel...la mine asa cum voi fi candva...

martisor

Dacă luna februarie a reprezentat luna iubirii pentru tineri, iubirea pătimaşă, învolburată a Năvalnicului, a Dragobetelui, în luna martie totul pare a fi deja aranjat, totul decurge lin şi totodată vulcanic, odată cu trezirea la viaţă a naturii.
Tradiţia spune că în prima dimineaţă a acestei luni fetele îşi leagă un fir alb împletit cu unul roşu la mană şi ies din casă cu spatele pentru că pădurea - în această zi de primăvară, îşi scutură murdăria şi se pare nu doreşte ca vreo fată să fie mai frumoasă. Astfel, fetele ce nu ies cu spatele, vor avea pistrui tot anul.
A treia lună din an, sau prima a primăverii, ce poartă numele de Mărţisor, este încărcată de legende. Se povesteşte că pe vremuri Soarele lua chipul unui tânăr chipeş şi mergea la horă în sate. Un dragon invidios pe frumuseţea acestuia l-a prins într-una din zile şi l-a inchis într-un beci al castelului său întunecat. Întreaga natură laolaltă cu lumea sufereau, până când, un tânăr îndrăzneţ şi-a luat inima în dinţi şi a plecat în căutarea castelului răufăcătorului şi după trei anotimpuri de călătorit, la sfârşitul iernii l-a găsit pe acesta iar după o luptă ce a durat trei zile şi trei nopţi a reuşit a salva Soarele, dar cu preţul vieţii sale. Sângele tânărului amestecat cu zăpada de la sfârşitul iernii reprezintă firul împletit de azi şi purtat de către fete. În numele sacrificiului de atunci şi al iubirii, bărbaţii oferă azi mărţişoare (micul martie) legate cu aceste fire impletite - gest de simpatie şi de apreciere. În partea Moldovei aceste mărţişoare sunt oferite de către doamne bărbaţilor... să fie oare barbaţii mult mai iubiţi în această parte a ţării?
Nici nu terminăm bine de oferit mărţişoare şi iată-ne în preajma unei alte sărbători: în amintirea celor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei gospodinele pregătesc 40 de mucenici/măcinici, iar gospodarii se cinstesc cu câte 40 de pahare de vin. Pentru cei ce postesc, un prilej de petrecere este de Buna Vestire, când peştele este aşezat la loc de cinste pe mesele creştinilor, iar în ziua de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim), sărbătoare cu o săptămână până la Învierea Domnului, bătrânii sunt foarte atenţi, pentru că spun că aşa cum va fi vremea în această zi, va fi şi de Paşte.

vineri, 23 aprilie 2010

Sinucidere




Privesc de la etajul 7 al blocului cu 8 etaje si incerc sa imi imaginez unde as cadea si cum ar fi acest impact cu pamantul. Daca nu mi-as lua avant as cadea direct pe pamantul proaspat sapat de omul cu lopata care de cate ori treceam pe langa el se oprea si parca ar fi vrut sa spuna ceva. Il salutam si imi vedeam de drum, intrand in bloc, asteptand liftul, intrand in el si pana sa apas butonul pe care scrie mare cat toate zilele un 7, privindu-ma indelung in oglinda si intrebandu-ma ce rol indeplinesc. De ce exist? De ce nu pot da timpul cu doi ani inapoi? Sau cu 3?... Da, ar fi fost mult mai bine sa ma intorc cu 3 ani in timp si acum sa ma pregatesc sa plec de acasa. Se spune ca nu este bine sa regreti, sa nu traiesti in trecut...ci sa vezi totul in viitor. Dar cum sa faci asta? Cum sa dai uitarii totul? Cum? CUM?!

Daca mi-as lua avant as cadea printre crengile zarzarului de dedesubt si probabil m-as si zgaria putin. Sunt prea sado-maso daca vreau sa imi imaginez cum as fi acolo jos, plina de sange, cu capul spart, cu dantura rupta, cu mainile frante si cum un medic ar cobori din ambulanta pentru a ma duce la spital. Mi se ia pulsul si... se constata ca nu am murit. Pe drum insa, ma trezesc si constientizez ca sunt in ambulanta. Incerc sa imi tin respiratia pentru ca nu mai vreau sa traiesc. Le cer oamenilor de langa mine sa ma lase sa mor dar se pare ca ei nu ma inteleg si intr-un buzunar imi descopera telefonul in care citesc ceea ce pe mine ma darama si mai mult cand ii aud..."Mi-ar placea sa devina realitate visul meu...(de aseara)...dar este imposibil... nu vreau sa te indragostesti... nu vreau sa suferi...visul tau este imposibil...la un moment dat ar fi putut deveni realitate...acum doi ani...esti un copil...visul meu...nu inseamna a profita de tine...inseamna a face ceea ce simt...ce imi doresc...probabil ma vei judeca gresit...eu am fost sincer cu tine...chiar daca inima simt ca te indeamna la pacat, tu nu vei avea curajul...din cauza ratiunii...in viata este bine uneori sa asculti si inima...astept un raspuns de la tine, dar te rog vreau sa fie ultimul mesaj. Te rog sa stergi numarul, sa stergi mesajele...sa uiti ca ma cunosti...este mai bine pentru tine...visul meu daca ar fi devenit realitate nu inseamna ca esti pe locul doi sau intai...era pur si simplu un vis...un vis frumos...oricum,au fost niste fiori dulci...nu am curaj sa ma gandesc la ce ar fi fost daca visul meu a fi devenit realitate...dar stiu ca este imposibil...iti doresc numai bine si sa ma ierti pt tot...pt sinceritatea mea. Uita-ma...renunta la mesaje, la nr de tel...din mesajul anterior am inteles ca nu vreau sa suferi...ca iti pot face rau. Ma retrag definitiv. Iarta-ma...

De ce l-au mai citit inca o data? Il stiam pe deasupra...nu am putere sa le spun sa se opreasca si sa nu mai caute in telefonul meu dar se pare ca in inbox mai gasesc un mesaj care le atrage atentia, de la acelasi numar...0740....."Parca nu jurai niciodata...iti voi respecta alegerea...nu o sa te mai privesc"insistent"...nu o sa te caut...nu o sa vb cu tine deloc...nici macar sa te salut...imi pare rau, par pt tine este mai bine asa...nu vreau sa suferi vreodata din cauza mea...ai grija de tine, copil frumos"

Ghioceii galbeni de jos nu par a vrea sa fie striviti de un om care degeaba face umbra pamantului...Mi-e mila de ei, de mine, nu! Mi-am facut dus mai devreme si stau afara iar vantul sufla destul de puternic asa ca ma retrag din gandurile mele de sinucidere, intru in camera, ma imbrac si merg la biserica...este 10:30 si ajung si eu la Sfanta Liturghie unde oamenii par stranii. Ma ascund undeva in spate si las lacrimile sa curga si sa imi ude maneca hainutei.

Sfanta Liturghie se termina si nu vad decat icoana Maicii Domnului,spre care ma si indrept imediat dupa ce m-am miruit. Aici dau frau liber lacrimilor...