Powered By Blogger

marți, 30 noiembrie 2010

Musca


Deci...musca asta ma scoate din sarite. Este musca ce asta vara a fost inghetata, multipeda nu a zburat, nu a mers...i-a placut sa doarma, sa stea ascunsa...in schimb, in seara asta, cand impreuna cu E. vizionam eat.pray.love (n.a.-o prostie de film in care sunt amestecate la maxim toate valorile si este materializat totul), si-a facut aparitia punand stapanire pe ecran. O data, de doua ori am iertat-o dar mai apoi m-a scos din sarite si am vrut sa o alerg...ideea este ac eu nu am decat doua picioare iar ea este multi...cat despre aripi, nici nu mai incape vorba. Am apelat la un prosop dar zadarnica mi-a fost incercarea. Cum filmul m-a plictisit, musca m-a sacait..am intrat la somn...cel mai intelept lucru pe care-l puteam face.

miercuri, 1 septembrie 2010

Absolvire 2010 FTOUB

http://www.youtube.com/watch?v=UDOLDa_9j5Y&NR=1

Tragul Educatiei- FTOUB

http://www.youtube.com/watch?v=3piIe1ye-bk&NR=1

sambata la Greaca

http://www.youtube.com/watch?v=ho4MOh_COd4&feature=related sambata la Greaca

duminică, 29 august 2010

te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!
te iubesc!

miercuri, 25 august 2010

joi, 19 august 2010


http://www.youtube.com/watch?v=eckvhZ8jrDA&feature=related
tu ma iei de mana sa zburam impreuna, sa zburam spre niciunde...departe de lume...doar noi2. Mi-esti drag!

marți, 10 august 2010



Descarca mai multa muzica

joi, 5 august 2010

were...?


Se poate afirma ca in ultima vreme sunt putin cam flu flu...asa se face ca azi noapte, de fapt mai inspre dimineata, pana sa se ingane ziua cu noaptea, eram linistita ca tot omul in patul lui, imi dadeam castile jos de pe urechi pentru ca tocmai se terminase filmul cu Van Wilder...dragutzel filmul...demult aveam chef de o comedie si incercam s ainchid ochisorii si sa incep sa visez frumos...sa visez la...Viena. Dar, cand sa incep sa visez frumos, s-a gandit un nene sa incepe sa claxoneze de zor...ies pe balcon si...am avut impresia ca si eu sunt intr-o comedie. In fata caminului studentesc unde...m-am remutat, o masina a unui biet student...din Braila as putea spune, dupa numarul masinii, nu m-ar mira daca ar fi a unei fete pentru ca si-a pus numele...sa vada lumea ca o vede EMY, era impinsa din parcare, chiar in mijlocul strazii. Acum...la ora asta oamenii mai mergeau acasa, apoi in urma celui care claxona de zor mai era si un taximetrist enervat la culme. Au sunat ei la 112 si...dupa o ora, ajung doi politisti...destul de dezorientati si ei, imping masina la locul ei in parcare, raspund la telefonul care suna incontinuu si isi anunta un superior probabil ca incearca sa remedieze problema. Adevarul este ca...au remediat-o dar cum...doar au impins-o, au pus o piatra la roata si au plecat:)). Eu am intrat la somn dupa ce m-am amuzat putin si acum...ma pregatesc sa zburd putin pe afara.

miercuri, 4 august 2010

marți, 3 august 2010

iar...si iar...si iar...


Ce anume as putea spune...sunt multe...licenta-luata bineinteles :) apoi mutatul...si nu in ultimul rand...aparitia in viata mea a unui ins ce tinde a deveni the most important person of my life. Dupa un an sunt din nou cu capul in nori...se petrec atat de multe chestii zilnic incat...imi dau seama ca de am avea dactilografi langa noi...nu ar putea tine pasul cu noi pentru a nota fiecare miscare...fiecare gand...
Trec direct la concluzie: I FEEL GOOD
I FEEL GOOD
I FEEL GOOD
SO GOOD....IT'S JUST ANOTHER PERFECT DAY :)

duminică, 23 mai 2010

eu cand vreau sa fluier...plang

Un film atat de laudat "eu cand vreau sa fluier, fluier"...am zis ca merita vazut. Da, intr-adevar merita vazut dar de mine...pentru ce? Pentru a vedea marea diferenta intre un om atat de ambitios si...mine? Niciodata nu fac ceva pana nu ascult si de cei din jurul meu dar...oricum daca le ascult parerea, de cele mai multe ori nu tin cont de ea...imi par cam ignoranta, cam greu de pornit la lucrurile la care ar trebui sa pornesc cu usurinta iar la chestii neinteresante...sunt prima. Dovada este si licenta mea lasata de izbeliste, sunt si cursurile de misiologie care ma asteapta ingaduitoare in bucutarie...iar eu...eu pierd vremea. Oare se va inventa vreodata vreo pastila impotriva pierderii vremii si a prostiei?
Daca da, voi fi prima care o va cumpara.

joi, 20 mai 2010

numaratoarea inversa part 1

Da, clar trebuie sa deschid doua procese: primul domnilor de la RADET care se pare ca au uitat sa mai trimita apa calda si in Ghencea si al doilea domnilor de la R.A.T.B care nu baga mai multe auobuze pe ruta Ghencea- Piata Unirii...si eu mi-am tocit toate flecurile pana la facultate si inapoi. Zilele astea pe langa faptul ca a plouat, am avut prilejul de a merge printre stropi...cand se oprea ploaia, plecam de acasa...prin parc pe la Izvor si imi tot vedeam de drumul meu...linistita si cu hainele calcate, nesifonate...daca ma mai urcam in autobuz...coboram si fara nasturi si cu hainele mototolite si cu o stare de voma...groaznica. Asa ca prefer sa imi umplu plamanii de aerul poluat al capitalei si sa merg sprintena spre locurile care prezinta interes pentru mine. Poate in curand voi ajunge la cursuri imbracata in blugi, cu adidasi, cu sapca pe cap si castile in urechi...dupa vreo tura de alergare prin parc.
Licenta...0

vineri, 14 mai 2010

plimbare


Azi, in parc in Cismigiu...parca toata lumea era rupta dintr-o poveste. Toata lumea glumea, alerga, se juca...iar eu si D. spuneam povesti pe o banca...:))
A fost funny...as fi avut chef de alergat dar...ma intorc eu in Tineretului si alerg zilnic...nu...nu pot lasa straturile sa se depuna...nu la mine!...oricum sunt destule, daca mai vin si altele...
O multime de floricele, de vrabiute, de porumbei...ce frumos!
Iarba, copaci, floricele, senin...prea am spus multe de bine...si ape murdare...trebuia sa mai adaug. Este 05:00...m-as plimba si probabil daca as fi fost acasa si tati m-ar fi auzit...in cazul in care mai era si vara...ma lua la fan. Chiar placut...dar cand incep toate lacustele pamantului sa-ti fluiere in urechi...ti se taie firul
M-ati pupat!

dizgratios!


Well... nimic nou sub soare...in lumea asta prost facuta... da...azi in metru: se urca o tipa de la Eroilor si se arunca vijelios pe un scaun, o canapea, banca...loc disponibil sau cum vreti sa-i spuneti...ziceai ca-i posedata. Un par lung si cret prins cu zece mii de creioane, in mai multe randuri si feluri, din cauza caldurii parea si slinos...cah si scarbos pe deasupra. O rochie cu toate culorile posibile atarna de pe ea de parca ar fi fost asezata cu furca...un gat lung si gros, un decolteu maaaaare, aproape de buric iar pe sub rochie nu avea nici bustiera si nici sutien...pe care sa se aseze rochia...era pur si simplu plata...nici eu nu sunt inzestrata dar...se mai pot aranja anumite chestii...le mai poti ascunde...nu umblii ca lalaia...Loool. Mergem mai departe...rochita a avut candva un cordon care se pare ca de data asta nu a mai fost folosit...si totusi...se aseaza pe corp mai ales ca este dintr-un material elastic...si ajunge pana undeva deasupra rotulei. Dupa ce ca o tornada s-a asezat pe acel loc liber...se cracaneaza destul de mult, isi tranteste ghiozdanul pe care l-a avut in spate pana acum, intre picioare jos si peste, o sacosa de la Carrefour in care avea chestii pentru treburi administrative*. Chiar daca era cu gatul, mainile si pieptul dezgolite, tipa purta niste drsuri cu sclipici, un verde spre kaki si cizme negre...GOD...unde traiesc oamenii astia? UNDE?!! Vecina de banca...o tanara de vreo 20 de ani (maxim), cu blugi albastrii, un tricou verde si opincute negre...isi ridica putin ochii din carte si o priveste pe tanara cu rochie colorata. Primul fenomen de om...ciudatica noastra...incepe sa se scarpine pe cap, avea unghiile mari si apoi se uita mirata la ce a adunat de pe propriul scalp...se scarpina bine inca o data si apoi se scobeste cu unghiile de la mana cealalta pe sub unghiile cu care s-a scarpiant si se sterge pe rochie. Tipa cu tricou verde...icneste...a vomita... cred si se ridica instantaneu de pe scaun...si SALVATA DE CLOPOTEL...am ajuns la Izvor si a coborat. Fara sa se sinchiseasca a-si mai strange catusi de putin picioarele, aproape de Unirii tipa noastra isi ia rucsacul in spate, punga pe mana si isi vede de drumul ei...scobindu-se in nas si scarpinandu-si teasta glorios.
Si totusi...suntem fete...cah...daca as fi baiat, mi-ar fi scarba sa ma uit la asa ceva!!!!!!

miercuri, 12 mai 2010

tu!

Ai un mod incredibil de a scoate oamenii din sarite! Te-as lipi cu dublu adeziv de asfalt si as trece cu tancul peste tine, apoi ti-as razui de acolo ramasitele si le-as arunca la pesti...sa te manance si sa nu mai stie nimeni nimic de existenta ta...!!!

marți, 11 mai 2010

Pai...


Deci...chiar trebuie sa scriu asta...a fost cea mai scarboasa chestie traita de mine in ultimii 3 ani...adica, asa cum va dati seama, de cand am venit in Bucuresti.

Pai...azi a fost o zi plina...chiar plina. Am plecat de dimineata (la ora 5) de acasa pentru a-mi ajuta bunul fratior in a mege in "parcul biznisurilor" dupa cum zice el si pentru a participa la o licitatie. Foarte tare! Dupa asta trebuia sa ajung la facultate pentru examenul la Dogmatica... si am ajuns. Ajutata de ea, M. si de El, am facut aproape tot. Slava Domnului ca a trecut si asta...mai am 4 si gata. Dupa examen, am stat la sediu de am completat acele formulare cu 2%, am cautat adresele, am dat telefoane peste telefoane si...am fost la posta. Am trait niste sentimente...ciudate. Incerc sa fiu stapana pe mine, dar este el ciudat sau eu ciudata? Nu pot descrie ce s-a intamplat la posta pentru ca nu s-a intamplat ceva anume de fapt, dar au fost niste sentimente stranii, dar stranii rau. Ma intorc la sediu sa imi iau bagajul si ma suna E. pentru a ma intreba daca mai sunt prin facultate si daca merg acasa. Bineinteles ca mi-am luat lucrurile si am plecat...dar...acum vine partea scarboasa... Ne urcam in 385 de la Piata Unirii si incepem sa vorbim ca doua gaite despre tot ce am facut azi. Langa noi se posteaza un vlajgan care duhnea a borhod de la o posta. La inceput se tine de bara de sus apoi se tot apropia de noi si imi urmarea cuvintele cum ieseau din gura de parca ar f sarit pe mine. Ma dau putin mai in spate crezand ca si E. va veni dupa mine dar...pauza...E. ramane in coltul ei, parand ca nu a inteles ceva. Incepe si ea sa-mi povesteasca si acest duhnitor vlajganos acum nu se mai tinea de bara de fier ci isi lipise mana lipicioasa de la bautura si cine stie ce alte scarbarii pe geam...incepand sa lase o dura asemeni tipei din Titanic...in "faza cea mai tare a filmului:. Ideea este ca Jane a tras destul de repede mana pe acel geam...ei bine, acest...individ isi lasa mana sa alunece lasciv, lasand in uma o dara asemeni unui melc balos..si parea ca se sprijina tot mai mult cu tot corpul de geam, intrand intre mine si E. Ma intorc cu spatele si fac vreo trei pasi dar vad ca E. nu face nimic si o chem. Cand in sfarsit vine, pentru ca ii tot spuneam intr-o disperare sa vina...se intoarce si buricul pamantului si se infige in spatele ei...o trag de mana mai inspre mine si...din greseala imi arunc privirea la...pantalonii tipului. Avea pantaloni de trening visinii si...si...si...era extrem de excitat. Ce scarbos...omul asta se uita la noi si s-a excitat, ba mai mult aproape ca s-a urcat peste noi...unde mai pui ca aproape se infipsese in E. Am tras-o de mana si am mers pana in capatul celalalt al autobuzului iar el...se straduia sa vina dupa noi...norocul nostru a fost ca eram la Izvor si intorcea autobuzul iar el nu avea indeajuns de multa putere pe picioare pentru a circula printre imbulzeala de oameni din autobuz. Coboram la Izvor iar el ne urmareste si coboara si el...am zis ca o sa pice cerul pe mine...GOD! Norocul nostru a fost ca domnul BIG venise deja si ne-am urcat in masina lui si am plecat. Cand i-am povestit despre libidinosul asta din autobuz el a inceput sa rada si m-a intrebat ca de ce nu am zis..."hai domnule, iti dai drumul, pentru ca eu mai am un pic si cobor!"...si asta alt traznit din alt colt. Cum totul este bine cand se termina cu bine, am iesit cu el la o cafea si cu E...si seara a venit peste noi spunand bancuri, glume si glumite si razand in hohote. Adica...ne-am mai destins...

duminică, 9 mai 2010

multumesc!


iti multumesc pentru ca la noi ai venit!
iti multumesc pentru ca te-ai implicat!
iti multumesc pentru ca desi nu stiai ceva despre noi ai continuat sa te implici, ai continuat sa ne ajuti!
iti multumesc pentru ceea ce ai facut la Targul Educatiei!
iti multumesc pentru ca ai venit pe strada sa stai de vorba cu cersetorii!
iti multumesc ca esti tu!
iti multumesc pentru ceea ce esti!
iti multumesc pentru cum esti!
iti multumesc pentru simplul fapt ca mi-ai dat posibilitatea de a te cunoaste!
ITI MULTUMESC PENTRU CA EXISTI!

sâmbătă, 8 mai 2010

sambata pe afara...


In penultima zi din saptamana aceasta am hotarat cu cativa colegi din asociatie sa mergem si sa incercam sa stam de vorba cu cersetorii de pe strada, sa schimbe cineva cate o vorba cu ei si sa ii mai intrebe de sanatate, de una, de alta. Am intalnit oameni care au acceptat sa stea de vorba cu noi si altii care pur si simplu si-au luat ziarul de sub fund si au plecat lasandu-ne cu gura cascata...nestiind de ce pleaca, de ce ne lasa cu ochii in soare.
Batranelul de langa biserica Sfantul Spiridon...de trei ani si jumatate in carucior, din cauza tigarii. Sofer la Petrom a facut curse in intreaga Europa. Cea mai tare experienta a trait-o in Irak, in timpul razboiului cu Iran. Familia l-a parasit iar acum stie ca pretuieste doar ziua de azi si daca si cea de maine va fi tot a lui, o va pretui si mai mult. Nu ne venea sa credem cat de lucid este omul acesta iar cand il ascultam cum vorbeste despre moarte am ramas ca si cand am fi fost pusi la zid. Dupa discutia cu el, i-am gasit pe Gina si pe Marin, care se cinsteau in parc, cu bere si primisera chiar si o sticla de suc. M-a pupat Gina de m-a facut numai bale si a inceput sa imi povesteasca despe ceasul ei aurit si despre telefonul fara de care a ramas din nou. Am plecat si de langa ei si am ajuns la tanti Irina, babuta total nevazatoare care sta pe pod peste Dambovita, de dimineata si pana seara, la cersit. O babuta cu un suflet minunat, cu o dragoste imensa pentru tot si pentru toate. Te durea inima daca stateai sa o asculti cum a fost renegata de familie, de frati si de surori si cum este ingrijita de fiica sa, oarba la randul sau. Mai departe, langa magazinul Carrefour de la Unirii l-am intalnit pe nenea Laurentiu, imobilizat intr-un carucior cu rotle si acesta, tatal a doi copii si capul unei familii ce in curand ajunge in strada. Vor ramane fara casa pentru ca...ei stiau ca au cumparat casa de la stat dar se pare ca aceasta casa a avut proprietari care au castigat procesul si si-o vor revendica. O familie amarata va ramane sub cerul liber...Mai departe am gasit.....cireasa de pe tort. O femeie ca la 60 de ani cu care am stat putin de vorba...fusese 40 de ani inginer proiectant la drumuri si poduri, are un fiu de 40 de ani, suferind de diabet insipid...eu nu am auzit de acest tip de diabet dar daca dumneaei zicea ca fiul sau sufera de asta, poate ca exista...Am intrebat-o in ce domeniu a lucrat si daca a lucrat la C.A.P. in perioada tovarasului...dar m-a privit de parca mi-ar fi aruncat un turture de gheata de o jumatate de metru direct in cap...si m-a intrebat rastit"AM MUTRA DE C.A.P.-ISTA, DOMNISOARA?!!!" Nu am mai stiu ce sa mai zic, pentru cateva secunde am ramas blocata si mi-am cerut scuze. Nu aveam de unde sa stiu in ce domeniu lucrase in primul rand...si mai ales cand a zis ca avea o pensie de 1200 ron si ca fiul sau de 600 ron, ma intrebam ce mai cauta in strada?!!! Sunt multi alti oameni care nu primesc nici pe jumatate cat au ei...si totusi ei nu mai stau in strada. Aceasta batrana locuia in zona Tineretului doar cu fiul sau...unicul sau fiu!!! Am lasat-o si pe aceasta si am plecat mai departe inspre Universitate si langa magazinul de incaltaminte MEI ne-a fost dat sa gasim altceva. O batrana care ne-a luat peste picior: dupa ce am intrebat-o cum o cheama si bineinteles s-a prefacut ca nu ma aude, mi-a raspuns ca a ajuns acolo cu taxi-ul. O intrebasem cum a ajuns in strada la cersit, referindu-ma la..."din ce cauza?" iar ea mi-a raspuns ca a venit cu taxiu-il. Poate ca chiar ajunsese cu taxi-ul...in fine. O intrebam cu o cheama din nou, si cum o duce cu sanatatea...cand, mare ne-a fost mirarea si mie si A. si lui O., babuta noastra s-a ridicat, si-a luat ziarul de sub fund si a plecat dupa colt, vis-a-vis de biserica Sfantul Gheorghe. Nu ne venea sa credem ca ne-a lasat cu ochii in soare. Am lasat-o in pace sa isi vada de ale ei si am plecat si noi...cersetorii parca intrsera in pamant. Credeam ca ii vom gasi pe langa biserici dar...pauza. Am facut cale intoarsa catre Piata Unirii pe partea celalata fata de cea pe care mersesem catre Univesritate si am mai gasit doua batranele, una dintre ele mi-a spus ca este surda iar cealalta pentru a ma expedia, mi-a spus ca este din Teleorman, ca este de departe, foarte departe si ca doarme in gara.
La ce concluzie am ajuns dupa aceasta experienta traita de A. si de O.? A fost ca...nu puteam intra in lumea lor, oricat de mult am incerca. Suntem inca niste copiii in fata sortii, a vietii si inca traim cu imaginea unui roz perfect asupra intregii lumi. As vrea sa mai avem astfel de activitati dar nu stiu cat de imbucuratoare ar fi. Sa vezi lacrimi pe fata unui om si sa sti ca nu il poti ajuta cu nimic, este groaznic. Este un sentiment straniu de neputinta...ca si cum te-ai afla fata in fata cu moartea si ai sti ca nu mai poti face nimic. Daca am fi avut fiecare dintre noi o stare financiara mai buna si am fi putut ajuta macar un om, am fi zis ca am reusit sa facem un bine macar, dar pentru ca mergem si stam de vorba cu ei, nu le facem altceva decat sa le mai stoarcem niste lacrimi si atat...

vineri, 7 mai 2010

greu

Azi, ca tot studentul in sesiune, am mai avut un examen: Dogma si Spiritualitate...pffffffffff...Sfantul Diadoh al Foticeii si Sfantul Maxim Marturisitorul si Calist Patriarhul cred ca ma bateau daca mai traiau si ma vedeau in ce hal le incurc invataturile. Dar, cum totul este bine cand se termina cu bine, am iesit a doua din clasa si mi-am vazut de treaba mea...adica am cautat o Sectie Financiara in Bucuresti, la Piata Unirii gandindu-ma ca este o zona centrala si ca as putea gasi, dar...pauza! Toata lumea dadea din coate. Am intrat pe la vreo doua banci sa vad daca angajatii stiu dar ei erau si mai paraleli. Un politist se uita la mine cam libidinos, asa ca mi-am purtat picioarele pana la el si l-am intrebat. Extrem de gentil, si-a sunat un coleg si l-a intrebat daca stie de o sectie financiara...si m-a trimis prin spatele magazinului Unirea, pe o strada...Negru Voda. Acum... stiu de Bibescu Voda, pe langa Sfanta Ecaterina, de Radu Voda, cea care duce la manastire...dar nu-i dadeam de cap strazii Negru Voda. Intru necajita pe strada cu biserica Sf Spiridon si intreb la doamna de la xerox...trebuie sa precizez ca eram cu cele doua colege de suflet: A. si E., care iesisera de la examen si bineinteles ca trebuia sa ne limpezim creierul, facand o plimbare si cautand...Sectia Financiara. Langa magazinul doamnei de la xerox, este un magazin cu obiecte bisericesti iar fetele au intrat acolo pentru a intreba si ele ceea ce ma interesa pe mine de fapt. La cateva secunde ne intalnim in fata magazinelor, fetele cu balele scurse pana la piept iar eu...nelamurita. A. a inceput sa-l injure pe tipul care vindea obiecte bisericesti pentru ca era imbracat in blugi...care erau foarte bine asezati pe al sau posterior si o camasa pe care o purta descheiata la vreo sase nasturi aratandu-si astfel pieptul dezgolit si doua patratele. Acum...A. nu era suparata ca era asta intr-o tinuta neadecvata pentru un astfel de magazin ci pentru ca nu-i putea vedea si restul patratelelor. GROAZNIC! Dar...dupa aceasta tragedie existentiala a A. am aflat ca in capatul strazii este aceasta locatie pe care o cautam cu atata interes. Despre E. nu am pomenit nimic pentru ca ea era oripilata dupa ce a iesit din magazin. Asadar, am mers pana in capatul strazii si am gasit aceasta cladire...pe care scria mare: TAXE SI IMPOZITE. Adica, nici aici nu era bine. Cel putin doamna de la ghiseu ne-a spus ca ceea ce cautam noi vom gasi doar daca vom merge pana la Brancoveanu, nr.2. Asa ca ne-am intors pana in dreptul facultatii, unde m-am despartit de fete, ele au plecat catre ale lor casute iar eu m-am intors la...sala de lectura, pentru ca la ora 19 aveam mare sedinta cu colegii din redactia revistei ASTO. A fost cea mai productiva sedinta posibila. Din 9 membrii care suntem in redactie...fuseram 3 si biata An. care se sacrifica mereu pentru asociatie. Bineinteles ca totul este bine cand se termina cu bine. Doamna V. stiind ca noi ne vom intalni in seara aceasta, ne-a dat o bucata maaaare de tort iar cine nu a fost prezent la sedinta, sa-si puna pofta'n cui pentru ca-l mancaram noi pe tot.

Gata, ca am dat prea multe informatii si formularele cu 2% tot nu le-am trimis. Asta fuse si se duse...o zi grea din viata mea. M-ati pupat!

miercuri, 5 mai 2010

dorinta


Asemeni lui Timio, lui Lambru, ucigasei (Angheliki), Mariantei si parintelui Ierotei mi-as fi dorit sa fim si noi. Ce folos ca avem o casa, ca avem cu ce ne hrani si cu ce ne imbraca daca nu exista intelegere? La ce bun...stie toata lumea ca ne intelegem daca...tu ca in Baltagul incerci sa omori...cu un topor pe ai nostrii parinti, daca N. vine si te calca in picioare dupa aproximativ 10 ani? Acum stii ca bataia doare? Nu esti indeajuns de istet pentru ati dai seama ca paharul s-a umplut si ca a fost o razbunare pentru toate.
Preferam sa fiu asemeni Mariantei, luata de un suflet cald dintr-un orfelinat si in ziua casatoriei sa apara un strain care se da drept tatal nostru si sa ne spuna ca eu si mirele suntem frati. Preferam sa stiu ca mi-am gasit un frate...dar urasc modul in care am decazut cu totii. Sa fie melancolie ceea ce simt acum? Sa tind a crede ca lacrimile care-mi siroiesc pe obraji si se innoada in barbie sunt doar datorita subiectului cartii pe care tocmai am ispravit-o? Nu, este o dorinta nebuna de a fugi, de a ma ascunde, de a ma refugia...as vrea sa fiu intr-un tinut pustiu, unde un tipat sa nu-mi fie auzit decat de animalele salbatice...dar stau si ma gandesc la faptul ca chiar sunt intr-o jungla...doar ca tipatu-mi este interior si oamenii care sunt dispusi sa-ti dezvaluie interiorul sufletului sunt inexistenti.
DE CE?! DE CE?!!!

compatimire

Eu...sincera sa fiu, nu as sta sa citesc nicidecum postarile de pe acest blog. Daca l-as gasi, poate ca mi-as arunca ochii peste el dar nicidecum nu as sta sa citesc toate prostiile postate pe el. Mi se par de prost gust si mai ales, neinteresante, total neinteresante. Asa ca...dragii mei cititori, imi pare rau ca va dezamagesc dar citindu-mi postarile, ori nu aveti nici un fel de gust in a citi ceva, nu faceti nici o selectie, ori aveti prea mult timp liber...ori ma cunoasteti dar nu indeajuns si vreti sa va dati seama ce-mi mai zace in minte. Ei bine, o sa va spun eu ce-mi zace in minte: NIMIC! Este un nimic imens, incomensurabil, infinit....pana si ultimul neuron pe care il mai aveam mi-a murit de singuratate, nu a gasit niciunul nici macar de imprumut pentru a se fecunda.
Acestea fiind spuse, va compatimesc inca o data daca mai treceti pe aici si va doresc...vizionare placuta...in alta parte sau, de ce nu?...lectura placuta...in alta parte.

marți, 4 mai 2010

o zi...unica!



-Mergi la biserica?
-Da...as vrea...
-Mergi macar tu, daca vrei si poti, te rog...
Ma ridic din pat si desi este destul de tarziu, imi fac tabieturile de dimineata si plec la biserica insotita de a mea nepoata in varsta de 19 ani, care nu vrea sa participe la Sfanta Liturghie din motive bine intemeiate- spune ea. Incerc sa o inteleg si merg in continuare iar in momentul in care pasesc peste pragul bisericii toate capetele batranelelor se indreapta spre mine. Ca de obicei, incepe forfota a venit acasa! a venit acasa!, se aude soptit din fiecare colt al bisericii. Ma incanta ideea de a se crea rumoare in jurul meu, dar asta doar in cazuri pozitive, bineinteles. Desi am invatat ca nu este bine sa ne mai inchinam la toate icoanele din biserica daca Slujba deja a inceput, respect traditia locului si merg sa ma inchin cuviincios pentru ca daca nu as face-o as fi considerata ca fiind lipsita de respect pentru traditia locului si parintii mei ar fi ponegriti si judecati de faptul ca nu m-au educat bine. Nu imi vine sa cred ca acum ajung cu capul la candelele la care altadata ma uitam de undeva de jos. Biserica este primitoare, calda, luminoasa si ma primeste...am acelasi sentiment ca atunci cand dupa o saptamana de joaca sau de munca veneam la biserica si ma simteam ca acasa. Acelasi sentiment se trezeste in mine si simt cum inima mi se umple de bucurie. Duc pomelnicul la Sfantul Altar iar parintele ma intampina cu un zambet larg si cu un bine ai venit! spus mai mult din privire.
Imi reiau locul de altadata, cel din stanga, din spate..de langa usa si cu capul plecat incerc sa ascult Sfanta Liturghie, sa ma concentrez si sa ma rog, dar ma podidesc lacrimile si-mi amintesc de copilarie, de zilele in care mergeam cu mama la biserica, de zilele in care ea era internata si mergeam singura rugandu-ma sa se insanatoseasca si atunci lacrimile curgeau siroaie pe obraji-mi fragezi de copil. Plangeam si-n interior auzeam cum un strigat nebun incerca sa se dezlantuie, cum incercam sa vorbesc cu Cineva si uneori aveam impresia ca nu ma aude iar acest tipat era din ce in ce mai puternic. Niciodata nu il exteriorizam...dar era...se inalta in inaltul cerului si ramanea acolo pentru ceva timp, apoi se intoarcea cu un raspuns.
Dupa predica parintelui, aproape toata batranelele m-au incojurat si au venit cu o avalansa de pupaturi asupra mea si cu o tornada de intrebari.
Ma intorc acasa si dupa obisnuita parada a modei facut-a de a mea nepoata, ne asezam impreuna la masa si le cantam parintilor LA MULTI ANI! pentru ca azi implinesc 39 de ani de casnicie. Sunt 39 de ani de cand e au spus DA hotarat, 37 de la venirea primei surioare, 35 de la venirea pe lume a fratelui mai mare, 33 de cand s-a nascut sora mijlocie, 30 de la aparitia fratelui mijlociu si...aproximativ 22 de cand si eu ma numar prntre cetatenii acestei lumi.
Depanam aminitiri placute iar vremea le aminteste parintilor veselia din ziua nuntii cand a foat la fel de cald si de placut, cand toata lumea s-a distrat...insiruind toate aceste amintiri, ne dam seama de cat de impliniti suntem, de cat de multe daruri primim de la Dumnezeu. Nu degeaba"am batut eu ieri un tort"
La multi ani dragii nostri parinti! Sa ne traiti cat mai multi ani, fericiti si sa ne iertati pentru perii albi pe care-i aveti.
Va iubim!
La multi ani!

miercuri, 28 aprilie 2010


M-am saturat sa ma spal la lighean!


Stau in inima Bucurestiului si nu am apa calda la dus! Asta este viata pe care o duc oamenii din capitala? Ieri, spre exemplu, am deschis robinetul...asteptandu-ma sa curga apa calda si...in sfarsit a curs putin...atat incat sa imi ude mana pentru ca la doua secunde s-a oprit. M-am gandit la o chestie destul de interesanta. Ma voi spala in seara asta doar pe o mana, sau mai bine zis voi inmuia jegul si-l voi freca bine cu un prosop si apoi, maine seara, daca va fi apa, ma voi uda si pe a doua mana. Poate asa imi va mai tine si de cald, mai ales ca este uneori in camera un ger de ne crapa neuronul din cap...oricum ar crapa si ar muri de singuratate daca nu ar crapa de ger. E patetic sa stai cu pijamale de plus pe tine si cu halat plusat... Si cand te gandesti ca nici nu sunt o persoana friguroasa. Pe langa efortul de a sta sa incalzesc apa in fiecare seara si dimieata, pe aragaz...a trebuit sa mai fac unul...pe care nu vroiam sa-l fac prea curand...acela de a schimba butelia. Mi s-a terminat gazul! Pana si asta! Dar nu-i nimic, sunt consolat de mic...vorba cantecului. Si colac peste pupaza, ieri la facultate un tip mirosea a transpiratie de iti venea sa vomiti. Eram la sala de lectura. Sunt anul 3 dar nu am intalnit nici un om care sa miroasa a transpiratie pana acum in aceasta facultate. M-am uitat la el si imi venea sa il iau la palme. Il intreb: "scuza-ma unde stai?"...mi-am permis asta pentru ca se uita incontinuu ca un libidinos de parca nu mai vazuse vreo fata pana in momentul respectiv. Plin de entuziasm imi spune ca in caminul facultatii si ca din pacate nu il pot vizita decat ziua. WOW...mi se face greata si il intreb in continuare..." cum iti petreci tu o zi obisnuita din viata...in cursul saptamanii...nu in week-end cand poate mergi acasa sau la biserica?" Raspunsul lui: " pai...luni vine de acasa fresh si cu bani, merg cu prietenii la bere apoi pe la facultate daca avem chef, marti mai am bani merg din nou sa ma distrez dupa amiaza pentru ca pana la pranz dorm si nu ma trezesc pana nu se serveste masa la noi la cantina, apoi ma plimb cu baietii, miercuri mananc in oras pentru ca nu-mi place mancarea de post si seara mergem la orange film cu gagicutzele, joi avem seminarii si trebuie sa venim la facultate si vineri...ar cam fi sfarsit de saptamana, zi scurta, apoi plecam acasa...vrei sa imi mai inveselesti viata, sa mi-o faci mai palpitanta si sa faci parte din ea?" Nu imi vine sa cred ce aud urechile mele, il privesc indelund si ii raspund..si de spalat cand te mai speli daca esti atat de ocupat toata saptamana?

Sunt scorpie pentru ca am intrebat asta?

marți, 27 aprilie 2010

bnvxuyfglwjekdcn...adica nimic


Simt cum turnul meu de control incepe sa se topeasca...simt cum o data cu venirea caldurii ma topesc si urasc asta. Nu imi place sa stie toata lumea prin ce trec, ce stari am...poate as fi de acord sa ma cunoasca atat de bine o singura persoana, de la care sa primesc acel mesaj de "buna dimineata!" si atat.
Ma lichefiez, ma preling, ma scurg, ma vars, ma duc, ma evapor...devin invizibila...inexistenta...

luni, 26 aprilie 2010

Start pentru o zi perfecta!


Asa ar fi trebuit sa arate o zi perfecta: somn de voie pana la ora 10, micul dejun la pat, afara cald si frumos, peretii roz, cu fluturasi, o plimbare, muzica, dans, jogging, pranz in oras, putina plimbare din nou si...intorsul acasa....biroul ma asteapta incarcat...si...ii zambesc, apoi ca un vultur care isi vede prada ma napustesc asupra lui, termin de citit cursurile la misiologie, incep Gaudeamus de Eliade, intre timp verific e-mail-urile si raspund, beau o cafea, mananc un biscuite, mai citesc cateva capitole din Biblie, ma intorc la Gaudeamus, mai scriu cateva impresii, din nou mai citesc cateva pagini si...s-a facut seara. O baie fierbinte, spuma multa si o noua pereche pijamale din satin roz ma asteapta...ce frumos...linistitor...si somn usor!
Suna cam gretos, asta este adevarul.
Pai, intr-adevar trezirea a fost pe la ora 10 si nu pentru ca vroiam sa imi fac eu somnul de frumusete ci pentru ca sambata seara, a trebuit culmea...sa invat pentru examenul la Istoria Religiilor...dar cartea s-a mai lasat asteptata si nu pentru ca nu aveam chef sa invat ci pentru ca...am mers in camin si reintalnirea cu fetele trebuia sarbatorita intr-un fel, asa ca am facut cu Motanica si cu Turcoaica o pizza de zile mari (de fapt ele au facut pizza si eu le-am povestit ce am mai facut in ultima vreme ;)) si cum aluat mai ramasese destul, am facut gogosi...de fapt tot ele, pentru ca eu eram musafir). Am terminat cu bucatareala pe la miezul noptii, cand m-am intors in camera si am inceput a doua runda de povestit cu Pictoreasa, o alta buna prietena de-a mea, cu care duminica, adica ieri,am mers la nunta Anei Lugojana. Daca povesteam trebuia sa imbinam cu ceva asa ca pana la ora 4 de dimineata ne-am intins cu manichiura si cu povestile si pe la ora 10, cand ne-am trezit a inceput minunata zi despre care am pomenit mai sus.
Dar...aceasta nu a inceput nici intr-o camera cu peretii roz sau cu fluturi, nici in pijamale de satin ci in caminul studentesc Stoian Militaru in apartamentul 59, eu imbracata cu o pereche de pijamale imprumutate de la Luminita, care este aproape de doua ori mai inalta decat mine...de unde si concluzia ca eu puteam fi infasata in pijamelele ei. Dupa un ceai baut pe fuga si o felie de paine cu gem mancata pe fuga cu Pictoreasa, am inceput sa ne aranjam parul pentru a pleca la nunta. Bigudiuri, uscatoare, placa, diferite ustensile pentru uscator si pentru placa au inceput sa se imprastie prin camera, cat despre clame...nu mai incape vorba. Turcoaica si-a pus din nou talentul la incercare in ceea ce priveste aranjatul parului si ciufulindu-o pe Picoreasa a inceput a ma bombani pe mine ca nu stiu sa pun cateva bigudiuri ;)). Eu...taceam, inghiteam si...in sfarsit citeam la Istorie...Budismul- religie si filozofie. Cand am terminat eu de citit, au terminat fetele si am intrat eu pe mainile Turcai, apoi la 15:30 ne-am imbarcat intr-o masina cu aripi de fulger si cu numar de Bz si am zburat ca vantul si ca gandul pana la Ploiesti, uimitor, fara a primi nici o amenda...si fara a intalni nici un radar...dar nu-i vremea pierduta asa ca, speram sa nu primim nici o amenda acasa :)). Cununia religioasa a inceput cu fast, parintele profesor de Liturgica a fost cel insarcinat pentru a le pune cununiile pe cap mirilor...doi oameni rupti din basmele lui Ispirescu. Tot timpul zambitori, frumosi, zglobii...si lista ar mai continua dar iq-ul meu scazut si ora tarzie a noptii nu ma ajuta deloc sa gasesc sinonime. Ceea ce pentru mine este important de amintit peste ani si ani este ca partea a doua din Istoria Religiilor, adica Islamul, l-am citit in drum catre nunta. Azi la examen am scris despre Mohamed tot ce am citit pe drum, in masina, printre glumele celorlati si printre melodiile ascultate de la radioul dat la maxim. Adica...m-am descurcat si ii multumesc si domnului care mi-a lasat comentariul in care imi ura bafta la examen.
De la Biserica Sfantul Antonie am plecat catre restaurantul President 2 unde am petrecut o seara minunata, splendida, perfecta...plina de dans pe toate ritmurile posibile, fiind la inaltime alaturi de prietene si colege de la facultate si...unde am ramas cu buza umflata pentru ca aveam chef de cate o shaorma si nu stiam de unde sa mergem sa cumparam, dar ne-am pus in gand sa furam mireasa si sa cerem ca pret, cate o shaorma pentru fiecare de la masa noastra, cate o eugenie si cate o punga de pufuleti :))...doar ca au fost altii mai harnici si au furat-o inainte.
Dupa o noapte plina de destrabal ;)), a trebuit sa ne luam din nou zborul catre Bucuresti si iata-ne ajunsi la ora 7 in capitala, iar eu la 8 aveam examen. Neavand timp sa merg acasa, colegele mele m-au last direct la facultate unde am aflat ca avem examenul la ora 10, pentru ca parintele profesor schimbase de curand ora. Mi-am asezat capul pe o banca si am adprmit pana ce primii colegi au inceput sa ajunga si au inceput sa povesteasca ceea ce au invatat ei. Mi-am ciulit urechile si am incercat sa retin ceea ce ei povesteau...dar auzeam cu pauze :)).
Adevarul este ca parintele m-a privit putin ciudat cand a venit la examen si m-a vazut asa...dar tinand cont de faptul ca nu am dat singuri examenul ci ca am fost si cu cei de la master din anul 2, eram prea multi sa ies eu in evidenta...si totusi, la sfarsitul examenului cand am mers cu cartea scrisa de dumnealui pentru a-mi scrie pe ea o urare de bine, adica pentru a-mi da un autograf, m-a intrebat daca am dormit vreo ora :)). Oare aratam atat de praf? Nu cred...sau cel putin asta era parerea mea pentru ca fusesem la baie mai inainte si chiar ma aranjasem putin :)).
Fara a da prea multe detalii despre nunta, totul a fost minunat...Ana si Mihai, va doresc sa aveti o casa trainica de piatra, sa fiti fericiti si sa imbatraniti impreuna iar copiii sa va manance urechile :)), chiar a fost totul perfect, chiar daca am mers neinsotita...parca am chef de a mai merge la o nunta acum, de a mai tzopai putin. Dar nu e mult pana pe 25 iulie la nunta Mariei.
M-ati pupat!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

toamna vietii...


Norii de dimineata par a nu ma asculta deloc si ma determina sa rad de ei pentru ca nu stiu ce vor...acum vin, acum pleaca. Aseara imi doream sa fie o zi frumoasa si eu sa nu ies din casa ci sa stau si sa invat pentru luni la examen dar...sa fim seriosi, nici nu am pus mana pe cartea parintelui Nicolae Achimescu-"India", nu pentru ca nu as fi vrut dar...parca as fi in romanul adolescentului miop...asa cum el nu avea stare pana nu era totul aranjat, am facut si eu. Daca Emi a plecat de dimineata, am ramas sa fac putina curatenie fiind sambata si...am facut, pana cand, Mariana, cumnata mea s-a gandit sa imi propuna sa merg pana la Floreasca, pentru ca un vecin de-al ei s-a operat de urgenta si are nevoie de fructe si de ceai. Zis si facut...m-am uitat cu jind la cartea care in continuare ma asteapta si am plecat pana la Unirii mai mult pe jos pentru ca ma coceam de caldura in autobuz si pentru ca era o inghesuiala teribila si de acolo am luat metroul. Este prima data cand am ajuns pana la Stefan cel Mare...adica...la statia de metrou Stefan cel Mare. Acolo, bineinteles ca mai intai m-am ratacit si apoi am gasit spitalul. Era ceva in neregula cu mine daca nu ma rataceam mai intai. GROAZNIC SPITAL!!! O atmosfera de moarte care se plimba pe holuri, numai fetze posomarate, planse si plangacioase. Am urcat pana la etajul 5 pe scari si acolo...alta dilema. Nu am gasit de nici o culoare chirurgia plastica. Dupa mai multe intrebari adresate asistenteleor care se asteptau sa primeasca ceva si pentru un simplu raspuns, am gasit salonul in care era internat si nenea Ion. Acum...alta dilema. Odata intrata in salon, erau 12 barbati unii mai batrani, altii mai tineri...care dintre ei este nenea Ion? Mariana mi-a zis ca sta langa geam...dar langa geam erau 3 barbati. Dupa ce am nimerit la un alt nene, numai la nenea Ion nu, l-am gasit si pe el. Atat de mult s-a bucurat cand a vazut ca a mers cineva si la el si ca ii duce ceva de baut...nu se astepta.Desi Mariana ii zisese ca ma voi duce eu, nu i-a venit sa creada. In ochii batranelului l-am vazut pe bunicul meu. Atat de mult imi lipseste afectiunea unui bunic..abia acum imi dau seama.
Abia astept sa incepem proiectul la ASTO cu batraneii de la azilul de langa facultate. Abia astept sa stau si eu de vorba cu ei, sa le dau o cana cu apa, sa ii privesc in ochi si sa ii ascult, sa jucam o carte sau un sah, o tabla...
Uneori stau si ma gandesc...oare de ce a trebuit sa astept atat de mult pentru a ma implica in asociatie?(Asoociatia Studentilor Teologi Ortodocsi)
Continuand ideea cu nenea Ion, ei bine, nu am putut sta decat pana la ora 15:00 cu dumnealui pentru ca eram cu gandul la budismul despre care va trebui sa scriu luni in foaia de examen. M-au podidit lacrimile in momentul in care acest batranel a scos o bancnota de 50 de lei pe care mi i-a intins si m-a rugat sa ii iau pentru ca eu nu mai lucrez si pentru ca el are pensie. Nu imi venea sa cred ca cineva imi oferea mie bani si nici macar rude nu suntem. Am vrut sa fac un gest nobil, nu sa fiu platita dar dumnealui mi-a spus cu lacrimi in ochi ca si-ar fi dorit sa aiba nepoti ca mine. Daca ar fi stiut ca si eu mi-as fi dorit sa mai am macar un bunicut in viata... Mi-as fi dorit sa il pot strange in brate in acea clipa dar mi-a fost rusine sa fac asta si acum nu inteleg de ce. Cand am plecat l-am sarutat pe frunte si avea lacrimi in ochi.
http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck&feature=related
Am ajuns acasa si ma tot gandesc la imaginea pe care am lasat-o in urma, la acel spital, la acel batranel...la mine asa cum voi fi candva...

martisor

Dacă luna februarie a reprezentat luna iubirii pentru tineri, iubirea pătimaşă, învolburată a Năvalnicului, a Dragobetelui, în luna martie totul pare a fi deja aranjat, totul decurge lin şi totodată vulcanic, odată cu trezirea la viaţă a naturii.
Tradiţia spune că în prima dimineaţă a acestei luni fetele îşi leagă un fir alb împletit cu unul roşu la mană şi ies din casă cu spatele pentru că pădurea - în această zi de primăvară, îşi scutură murdăria şi se pare nu doreşte ca vreo fată să fie mai frumoasă. Astfel, fetele ce nu ies cu spatele, vor avea pistrui tot anul.
A treia lună din an, sau prima a primăverii, ce poartă numele de Mărţisor, este încărcată de legende. Se povesteşte că pe vremuri Soarele lua chipul unui tânăr chipeş şi mergea la horă în sate. Un dragon invidios pe frumuseţea acestuia l-a prins într-una din zile şi l-a inchis într-un beci al castelului său întunecat. Întreaga natură laolaltă cu lumea sufereau, până când, un tânăr îndrăzneţ şi-a luat inima în dinţi şi a plecat în căutarea castelului răufăcătorului şi după trei anotimpuri de călătorit, la sfârşitul iernii l-a găsit pe acesta iar după o luptă ce a durat trei zile şi trei nopţi a reuşit a salva Soarele, dar cu preţul vieţii sale. Sângele tânărului amestecat cu zăpada de la sfârşitul iernii reprezintă firul împletit de azi şi purtat de către fete. În numele sacrificiului de atunci şi al iubirii, bărbaţii oferă azi mărţişoare (micul martie) legate cu aceste fire impletite - gest de simpatie şi de apreciere. În partea Moldovei aceste mărţişoare sunt oferite de către doamne bărbaţilor... să fie oare barbaţii mult mai iubiţi în această parte a ţării?
Nici nu terminăm bine de oferit mărţişoare şi iată-ne în preajma unei alte sărbători: în amintirea celor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei gospodinele pregătesc 40 de mucenici/măcinici, iar gospodarii se cinstesc cu câte 40 de pahare de vin. Pentru cei ce postesc, un prilej de petrecere este de Buna Vestire, când peştele este aşezat la loc de cinste pe mesele creştinilor, iar în ziua de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim), sărbătoare cu o săptămână până la Învierea Domnului, bătrânii sunt foarte atenţi, pentru că spun că aşa cum va fi vremea în această zi, va fi şi de Paşte.

vineri, 23 aprilie 2010

Sinucidere




Privesc de la etajul 7 al blocului cu 8 etaje si incerc sa imi imaginez unde as cadea si cum ar fi acest impact cu pamantul. Daca nu mi-as lua avant as cadea direct pe pamantul proaspat sapat de omul cu lopata care de cate ori treceam pe langa el se oprea si parca ar fi vrut sa spuna ceva. Il salutam si imi vedeam de drum, intrand in bloc, asteptand liftul, intrand in el si pana sa apas butonul pe care scrie mare cat toate zilele un 7, privindu-ma indelung in oglinda si intrebandu-ma ce rol indeplinesc. De ce exist? De ce nu pot da timpul cu doi ani inapoi? Sau cu 3?... Da, ar fi fost mult mai bine sa ma intorc cu 3 ani in timp si acum sa ma pregatesc sa plec de acasa. Se spune ca nu este bine sa regreti, sa nu traiesti in trecut...ci sa vezi totul in viitor. Dar cum sa faci asta? Cum sa dai uitarii totul? Cum? CUM?!

Daca mi-as lua avant as cadea printre crengile zarzarului de dedesubt si probabil m-as si zgaria putin. Sunt prea sado-maso daca vreau sa imi imaginez cum as fi acolo jos, plina de sange, cu capul spart, cu dantura rupta, cu mainile frante si cum un medic ar cobori din ambulanta pentru a ma duce la spital. Mi se ia pulsul si... se constata ca nu am murit. Pe drum insa, ma trezesc si constientizez ca sunt in ambulanta. Incerc sa imi tin respiratia pentru ca nu mai vreau sa traiesc. Le cer oamenilor de langa mine sa ma lase sa mor dar se pare ca ei nu ma inteleg si intr-un buzunar imi descopera telefonul in care citesc ceea ce pe mine ma darama si mai mult cand ii aud..."Mi-ar placea sa devina realitate visul meu...(de aseara)...dar este imposibil... nu vreau sa te indragostesti... nu vreau sa suferi...visul tau este imposibil...la un moment dat ar fi putut deveni realitate...acum doi ani...esti un copil...visul meu...nu inseamna a profita de tine...inseamna a face ceea ce simt...ce imi doresc...probabil ma vei judeca gresit...eu am fost sincer cu tine...chiar daca inima simt ca te indeamna la pacat, tu nu vei avea curajul...din cauza ratiunii...in viata este bine uneori sa asculti si inima...astept un raspuns de la tine, dar te rog vreau sa fie ultimul mesaj. Te rog sa stergi numarul, sa stergi mesajele...sa uiti ca ma cunosti...este mai bine pentru tine...visul meu daca ar fi devenit realitate nu inseamna ca esti pe locul doi sau intai...era pur si simplu un vis...un vis frumos...oricum,au fost niste fiori dulci...nu am curaj sa ma gandesc la ce ar fi fost daca visul meu a fi devenit realitate...dar stiu ca este imposibil...iti doresc numai bine si sa ma ierti pt tot...pt sinceritatea mea. Uita-ma...renunta la mesaje, la nr de tel...din mesajul anterior am inteles ca nu vreau sa suferi...ca iti pot face rau. Ma retrag definitiv. Iarta-ma...

De ce l-au mai citit inca o data? Il stiam pe deasupra...nu am putere sa le spun sa se opreasca si sa nu mai caute in telefonul meu dar se pare ca in inbox mai gasesc un mesaj care le atrage atentia, de la acelasi numar...0740....."Parca nu jurai niciodata...iti voi respecta alegerea...nu o sa te mai privesc"insistent"...nu o sa te caut...nu o sa vb cu tine deloc...nici macar sa te salut...imi pare rau, par pt tine este mai bine asa...nu vreau sa suferi vreodata din cauza mea...ai grija de tine, copil frumos"

Ghioceii galbeni de jos nu par a vrea sa fie striviti de un om care degeaba face umbra pamantului...Mi-e mila de ei, de mine, nu! Mi-am facut dus mai devreme si stau afara iar vantul sufla destul de puternic asa ca ma retrag din gandurile mele de sinucidere, intru in camera, ma imbrac si merg la biserica...este 10:30 si ajung si eu la Sfanta Liturghie unde oamenii par stranii. Ma ascund undeva in spate si las lacrimile sa curga si sa imi ude maneca hainutei.

Sfanta Liturghie se termina si nu vad decat icoana Maicii Domnului,spre care ma si indrept imediat dupa ce m-am miruit. Aici dau frau liber lacrimilor...