Frate, ingaduie Dumnezeu sa ai o stramtoare, o durere, o suferinta, o greutate, ingaduie sa traiesti ceva care te copleseste pana in strafundurile existentei tale? Este o binecuvantare! Te cerceteaza Dumnezeu! Este ca si cum ti-ar spune: "Sunt aici! Opreste-te si ia aminte, intoarce-te si priveste-Ma! Nu te lasa coplesit de situatie, oricare ar fi aceasta! Vreau sa-ti dau ceva! Ce sa-ti dau? Pe Mine Insumi! Da, vreau sa-ti dau harul Meu si prin aceasta pe Mine Insumi si sa te fac Dumnezeu! Voiesc sa fii ceea ce sunt si Eu, adica Dumnezeu, pentru ca te iubesc, te doresc, pentru ca esti faptura Mea si pentru tine le-am facut si le fac pe toate."
In ciuda faptului ca ceea ce i se intampla omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate sa o vada astfel. Se gandeste ca nu rezista, socoteste ca durerea este prea mare, ca necazurile sunt coplesitoare, ca chinurile sunt irezistibile si zice: "Ce sa ma fac? Nu mai pot!" Lucrurile nu stau, insa, asa! Tocmai pentru ca suferi, pentru ca esti constrans, ca ai inlauntrul tau rani, ca vin asupra ta toate, ca nu mai exista nicio nadejde, nicio cale de iesire, nici sprijin sau mangaiere, tocmai pentru ca ti se intampla toate acestea, nu este numai un indiciu, ci insasi dvada prezentei Dumnezeu. Dovada ca Se preocupa de tine, ca El Se apropie de tine si chiar te atingi. Te vede, te stie, te intelege si vrea sa te miluiasca. Deci, opreste-te o clipa, ai putina rabdare si pune-ti nadejdea in Dumnezeu! De ce suferi atat de mult, de ce te simti atat de ranit, atat de descurajat, de ce crezi ca te sufoci, ca te pierzi? De ce? Nu din alta pricina, ci pentru ca inlauntrul tau exista multa impotrivire. Si iata cum lucreaza impotrivirea aceasta. Sa spunem ca exist o fortareata, o intaritura pe care vrajmasul o ataca. Cu cat cel care este in interiorul fortaretei opune mai multa rezistenta, cu atat atacatorul isi intareste mai mult puterile, isi inteteste atacurile ca sa cucereasca fortareata, sa sparga zidurile, sa darame portile, sa intre inauntru si sa o striveasca.
Daca aceasta imagine area acoperire in realitate, ea poate fi preluata si metaforic. Adica, adevarul din acest exemplu poate fi valabil si in relatia dintre Dumnezeu si suflet. Astfel, fie ca intelege, fie ca nu intelege cineva-desi nu este indreptatit sa nu inteleaga; in realitate nu doreste sa inteleaga, acolo in strafundul sufletului omenesc, exista ego-ul, placerea de sine,egoismul, in general toata tendinta de autonomie a omului fata de Dumnezeu, ca o fortareata care nu selasa cucerita cu nimic si de nimeni. Desi simti, intr-un fel sau altul, ca pe toatea acestea le ingaduie Dumnezeu pentru tine- ceea ce se intampla cu ceilalti este o problema- tocmai ca sa sparga portile, sa deschida drumul, sa intre inlauntrul tau harul Lui, tu te impotrivesti si zici:"Nu pot! Nupot!" Nu poti? Cu atat mai bine! Preda-te lui Dumnezeu! Spune-I "DA"! lui Dumnezeu! Si vei vedea cum se va usura grabnic durerea. Dar nu numai atat, ci si cum incetul cu incetul- cand incepi sa cugeti, cand te hotarasti sa iei putin seama la tine insuti, cand revii cu picioarele pe pamant, cand te smeresti si ai dispozitia sa intelegi exact ceea ce se intampla- vei vedea cu ochii tai si vei simti lucrarea harului lui Dumnezeu inlauntrul tau. Suferinta va incepe sa se indulceasca, sa devina cereasca, asa cum este de fapt. Se va manifesta ca har al lui Dumnezeu, ca minune a Lui, ca atingere dumnezeiasca si ca dulceata divina. Vei simti ca toata aceasta durere este de fat aplecarea lui Dumnezeu cu iubire asupra ta. Nu vei mai simti deloc ca Dumnezeu vrea sa te smereasca, sa te umileasca, sa te zdrobeasca, asa cum fac cateodata cei puternici care accepta sa-i ajute pe cei neputinciosi cu o pornire si cu un duh dispretuitor la adresa semenilor. Dumnezeu nu face asa!
(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina suferintei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu